English
Română
Morunu si Pastruga
Morunul :Denumire stiintifica: Huso huso
Raspandire:Este prezent în tot lungul litoralului românesc, în Dunare urca pâna mai sus de Budapesta; rar în Razim; exceptional în baltile Dunarii.
Descrire:Lungimea obisnuita a exemplarelor pescuite în Marea Neagra este de 170-200 cm (50-150 kg) dar pot ajung
e si la 4-5 m lungime si 500-1200 kg (rar 2000 kg).
Botul la exemplarele tinere, triunghiular si ascutit la vârf, iar la cele batrâne devine din ce în ce mai scurt si mai moale. Gura semilunara, mare; buza inferioara, continua. Cu 41-52 scuturi laterale si 9-11 ventrale. Dorsal cenusiu pâna la negru, ventral alb. Culoarea variaza dupa mediu: cei din Dunare sunt cenusii mai deschis, iar cei din mare mai închisi.
Comportament
Specie solitara, traind pe fund mitiloid si fascolinoid, la o adâncime de de circa 50-70 m. Se hraneste, în afara de crustacei si moluste, cu mari cantitati de pesti (crap, avat,babusca, platica, guvizi, hamsii), creveti, crabi si chiar pasari acvatice. Fata de ceilalti sturioni, este un mare carnivor. În aprilie-mai migreaza din mare în Dunare, unde femela depune, pe fundul pietros si nisipos, între 500.000 si 5.000.000 de icre. Ierneaza în grupuri. Traieste în mod obisnuit 30-60 de ani, însa poate trece si peste 100 de ani de ani. Da hibrizi cu nisetrul, pastruga si viza. Se pescuieste cu carmace si paragate, atât pe fluviu, dar mai ales la gurile lui. Dimensiune minima legala: 170 cm
Pastruga
Raspandire:Pastruga este raspandita in Marea Caspica, Marea de Azov, Marea Neagra, Marea Egee si in afluentii acestora. Este o specie migratoare. Din Marea Neagra, pastruga migreaza in Dunare. In trecut, pastruga migra pentru reproducere si in afluentii Dunarii: Prut, Siret, Olt, Jiu. De asemenea urca in Tisa si afluentul acesteia, Cris.
Descriere:Pastruga atinge o lungime maxima de 210 cm si o greutate de maximum 68 kg. In Dunare se pescuiesc de obicei exemplare de 120–140 cm si o greutate de 6–8 kg. Botul este alungit, ingust si turtit dorso-ventral cu o lungimea de 59–65% din lc – este un caracter distinctiv, prin care specia poate fi usor delimitata de celelate specii ale genului Acipenser (Shubina et al. 1989). Pielea este acoperita de scutele pectinate si stelate. Mustatile sunt scurte si nefranjurate. Buza inferioara este intrerupta la mijloc. Corpul este alungit si fusiform. Gura este transversala, de marime medie. Pe spate, corpul este cafeniu-inchis sau cenusiu. Abdomenul este alb, scuturile ventrale au o coloratie alb-murdar. Exemplarele din mare pot avea o culoare mai inchisa decat cele din fluviu. In functie de perioada de migratie, este posibil ca in Dunare sa existe doua forme de pastruga: forma de primavara si forma de iarna.
Inmultire:Pastruga se incruciseaza cu morunul (Huso huso), viza (Acipenser nudiventris), cega (Acipenser ruthenus), si nisetrul (Acipenser gueldenstaedti). Pastruga este un peste migrator care migreaza in mare pentru hranire si iernare si in fluvii pentru reproducere. In Dunare intra imediat dupa morun si nisetru. Exista doua perioade de migratie. Prima perioada incepe in martie la temperatura apei de 8 – 11?C, atinge un maxim in aprilie si continua pana in mai. A doua perioada, mult mai intensa, incepe in august si dureaza pana in octombrie. In Dunare maturitatea este atinsa la 7-10ani de masculi si la 10-14ani de catre femele. Pastruga nu se reproduce in fiecare an.
Hrana In Dunare, in primele stadii de viata, puii se hranesc cu larve de chironomide, trichoptere, efemeroptere, crustacei. In Marea Neagra puii consuma viermi, moluste si crustacei. Adultii se hranesc cu peste, crustacei